Sau cum sa dam banii de mantuiala pentru o diploma care de cele mai multe ori nu-ti asigura nici cunostinte mai bogate, nici un loc de munca mai bine platit?
Acum 5 ani, cand ma pregateam cu spor si drag sa dau la Facultatea de Limbi Straine, primesc de la diriginta mea un pliant. Facultatea de Constructii lanseaza sectie speciala de Traducatori Engleza-Franceza (plus posibilitatea de a studia mai multe limbi straine). Promisiuni - diploma de traducator autorizat (dubla specializare si engleza si franceza), practica in strainatate sau la cele mai mari centre de traducere din tara, profesori nativi, burse de studii in strainatate. Wow, this is too good to be true ziceam eu atunci, fericita ca la sectia asta nu voi studia literatura ca la Universitate! Am invatat in cateva saptamani limba franceza, am obtinut un loc la buget si apoi am rezultat la idea Universitate unde trebuia sa dau admiterea in septembrie.
Bineinteles ca a fost too good to be true. 'Practica' s-a transformat in fiecare an fie in traduceri de facut acasa si de predat profesorilor, fie de facut un glosar si tradus niste nenorociti de termeni.
Ca sa nu mai zic de profesorii nativi - in numar de 3 in toti cei 4 ani de facultate - doi la franceza si o profesoara la japoneza. Bursele de studiu 'a fost' de fapt una si doar pentru limba franceza. Iar diploma de traducator o obtinem si noi ca orice alt absolvent de o facultate care s-a bazat pe limba engleza, depunand o tona de acte la Minister, platind taxele si asteptand o tona dupa ea.
Iar muuultele limbi straine pe care doream eu sa le studiez s-au transformat de fapt in doar una, japoneza, pentru ca nu mai aveai timp fizic si de altceva decat materiile de baza si de facut temele la materiile de baza (cele foarte multe gramatici, tehnici de traducere, istorie, cultura generala, etc la franceza si engleza).
Si ajung unde ma doare pe mine. In 4 ani de facultate, daca nu m-as fi angajat 'de proba' in vacanta din anul 2 spre 3 la un cabinet de traducere sa vad si eu cu ce sa mananca, nu as fi stiut ce inseamna sa fii un traducator si cat de mult nu mi se potrivea acea meserie. Trecand peste faptul ca toate aspectele teoretice pe care le-am invatat in facultate nu aveau nimic de-a face cu munca intr-un cabinet de traduceri.
Iar asta este doar un exemplu.
Prin anul 3 am avut ocazia sa discut cu niste studenti din Marea Britanie - Cambridge si Durham, facultati de renume de-acolo. Studentii la Limbi Straine aveau un an de studiu petrecut obligatoriu in tara a carei limba o invatau. Studiai italiana, facultatea avea parteneriat cu o facultate din Italia, te duceai acolo, LOCUIAI in Italia, studiai italiana first hand si te angajai in timpul ala pentru a avea si experienta practica. Adica nu stateai si faceai teme non-stop in camaruta ta, nu aveai nicio legatura cu realitatea din jurul tau, ca apoi sa fii socat la terminarea facultatii ca NU gasesti niciun loc de munca, sau daca gasesti te platesc cu 8 milioane de lei, cum se intampla in Romania.
Ah, si sa nu uit. V-am povestit de cele 20 si ceva de restante lasate pentru anul 4 (desi in primii 2 ani de facultate am avut Bursa de studiu) pentru ca am avut 'tupeul' sa ma angajez si astfel am ajuns in imposibilitatea de a avea 75% prezenta la fiecare materie (curs + seminar). Cred ca numai in Romania esti taxat pentru ca vrei sa muncesti si sa capeti experienta caci, de fapt, tu ar trebui sa stai sa faci teme si sa inveti teorii care nu-ti vor folosi niciodata.
Si apoi ne intrebam de ce avem o tara plina de 'intelectuali' care stau pe banii parintilor pana la 30 de ani.
