Pure magic...

Melodia asta am avut-o in cap toata ziua!



Astazi - festivitatea de absolvire, robe and all, si apoi o luam spre mare! Pure magic...!

B'estfest

In urma unei doze de realitate am decis sa-mi vand biletul la B'estfest. So, cine este interesat sa dea 240 de lei pentru 3 zile de concerte, sa ma anunte!

Expirat music...

Ruby - Kaiser Chiefs



Let it never be said, the romance is dead...

De ce?

- pentru ca brusc am devenit fan pepene galben.

- pentru ca au inceput sa-mi placa prajiturile, si culmea pe baza de frisca.

- pentru ca pizza mea cu porumb, ananas si extra mozzarella nu mai e atat de perfecta fara toppingul de pui.

- pentru ca ciupercile nu mai sunt atat de groaznice.

- pentru ca-mi place cafeaua.

- pentru ca au inceput sa mi se para dragalasi copiii.

- pentru ca vreau sa-mi iau o soparla.

- pentru ca nu mi se mai pare foarte trist si penibil sa ai un blog.

- pentru ca-mi place sa conduc.


Si ce am mai observat eu in ultimul timp. Daca un lucru de kkt are cea mai mica sansa sa mi se intample, se va intampla. Daca exista o sansa de 1% ca o persoana cu alta persoana sa se cunoasca atunci cand nu ar trebui :D se VOR... pure magic!

Sex and the City [2008]

Nota de 5.2 a imbd-ului e prea blanda. Am rezistat cu stoicism cam jumatate de ora din film timp in care asteptam vreo faza amuzanta, sau care sa se vrea amuzanta. In schimb nu am observat decat ca e genul de film creat in stilul penibil 'girl power' si 'girls just wanna have fun', adica cosmo girls and girls that loooove shoes [inventate de tipele cu sindromul 'l.a.p.'] [cum ar spune colegii mei de la munca]. Personaje inconstante, trasaturi duse la extrem, exagerari... pf. Nop... 'a big no, no from me', asta ca sa respectam eticheta! Pentru cine vrea sa-l vada puteti incepe dupa prima jumatate de ora, poate devine mai interesant. I wouldn't know.




And I 'don't love shooooes'! Skechersii mei merg la orice!

Golf day today...

In care mi s-a demonstrat ca, intr-adevar, eu cu sporturile care presupun minge nu am nimic in comun... :-S. Dar cum am fost acolo la o conferinta nu ma pot plange. Macar am incercat. Si, sincer, nu cred ca am mai vazut atata concentratie de snobi pe metru patrat ca acolo.

Trecand insa la lucruri mai placute, ieri am descoperit Mystic Tree [dragut ca local, insa servire execrabila], si El Comandante unde s-a sustinut o proiectie a unui concert Depeche Mode. Pretty!

'Prieteni' si 'familie'

Oameni care nu te suna decat atunci cand ii poti ajuta cu ceva. Care nu-si amintesc ca existi decat cand iti pot folosi masina/ sfaturile/ cunostintele/ influenta. Pentru ca nu-i asa? In restul timpului au fost ingrozitor de ocupati sa-si aminteasca de existenta ta, de ziua ta de nastere, de absolvirea ta, de problemele tale. Pentru ca tu nu existi decat ca o solutie.





Azi vine in vizita verisoara mea. 'Prietena mea cea mai buna' din copilarie, pe care nu am auzit-o/ vazut-o decat la nevoie. Oare cat de serios vorbea nenea ala care a zis ca prietenii la nevoie se cunosc si cat de in serios au luat-o toti?

What I want from you...

Shine on

Fum de tigara si un cantec care nu-mi aminteste de nimic.



Sunt fericita ca am terminat lucrarea de licenta.


So right for this moment:

Angst...

Lucrand de zor la lucrarea de licenta [dar fara pic de spor... bairamul de peste drum cu chiote si manele ajuta la asta] am descoperit in dictionar...

Angst - strong feelings of anxiety and unhappiness because you are worried about your life, your future, or what you should do in a particular situation: love letters full of angst.

Cum le stie el dictionarul pe toate... eu n-as fi putut sa explic mai bine ceea ce simt acum. Sa-i multumim editurii Longman pentru pont!

Din seria omg, omg, omg... cookies time L-)

Adrian Mutu are blog... mai exact aici. I'm not exactly a fan, dar sunt impresionata de cum are grija de imaginea lui. Ma amuza si faptul ca are comentarii de la fane in care este rugat sa le raspunda si sa ia legatura cu ele (Mutu, raspunde-mi aici cu id-ul tau de mess, plsss!), caci sunt convinsa ca in afara de meciul de aseara cu Italia nu avea nimic mai bun de facut ;).



Pfai, sunt doar frustrata cu lucrarea de licenta.

Loving an image...

Sunt curioasa... este oare atat de greu sa gasesti un barbat/ respectiv o femeie in viata reala? Si de ce in mare parte oamenii aleg viata virtuala in fata celei reale? Mi se pare sincer trist si patetic sa alegi prietenii de pe blog, de pe hi5 si Facebook in fata celor reali, dar poate gandesc eu tampit.

Fiind in deep shit cu licenta, astazi am colindat... bloguri, profile de hi5, profile de facebook. Si ceea ce ma nedumereste si mai tare e ca acei oameni (bine, tipe - caci in proportie de 70% sunt tipe) nu par sa fie ingrozitor de prosti sau de inculti. Sincer, le inteleg pe tipele la care se vede ca sunt mai slabe de inger, in puii mei, n-ai ce sa le ceri, daaar in momentul in care exista pretentii de femeie emancipata, pentru numele lui Dumnezeu, de ce postezi poze in care iti afisezi foarte provocator posteriorul? Sau de ce-ti creezi un profil de hi5 in care-ti bagi poze pe jumatate dezbracata? Sau de-abia iesita din dus cu prosopul pe tine, with a boob popping out?

Mie nu-mi sugereaza decat probleme foarte mari de personalitate... lipsa de incredere si dorinta de reafirmare (prin comentarii de genul, vai, pisi, ce sexy esti!). Iar ceea ce mi se pare si mai trist este ca in unele cazuri tipa chiar arata uimitor de bine. Deci, de ce aceasta nevoie de afisare a unor astfel de poze? E ca si cum te-ai imbraca special intr-o fusta mini si un maieu deasupra buricului si te-ai duce intr-un santier plin de barbati. Cu ce te ajuta asta? Ce ce te ajuta faptul ca 100 de muncitori vor saliva timp de cateva minute dupa tine si-ti vor arunca comentarii de genul vai, papusa, ce-as vrea sa ti-o trag!

Si poate sunt eu mai susceptibila dar care sunt sansele chiar sa se infiripe o relatie de pe internet. Scenariul cel mai bun cu putinta e ca doi sa-si vada pozele si brusc sa considere ca si-au gasit jumatatea. Incep o discutie prin mesaje. Bun. Apoi pe messenger. Apoi pasul cel mare. Decid sa se intalneasca. Dupa ce ai vorbit o gramaaaada pe messenger si prin mesaje care sunt sansele sa te simti confortabil atunci cand intr-un final intalnesti persoana respectiva. Si totusi sa zicem ca ar fi asa. Se vad, se si plac, incep o relatie. Inevitabil, pe unul dintre ei il va apuca gelozia de tipul, ce poze provocatoare ai tu postate pe hi5... L-) pe mine m-au atras foarte tare. Si incepe dorinta de schimbare. Si sfarsitul relatiei.

Dar, cel mai adesea, oamenii isi creaza o imagine perfecta din poze, isi imagineaza cealalta persoana ca fiind ideala pentru ei, iar in momentul intalnirii observa ca hm, nu esti atat de inalta pe cat pari in poze si mi te-am imaginat eu... nici atat de slaba... si nici atat de sexy... Pentru ca da, cel mai adesea tipele posteaza cele mai bune poze ale lor... doooh! Iar imaginatia si dorinta bolnava le face si mai frumoase. Aceeasi varianta si la tipi.

So, why do you do it?!

Daca nu as cunoaste unii dintre acesti oameni as zice ca din prostie sau din disperare. Dar in cazul lor chiar nu se aplica. Deci... de ce?

Si de ce preferam intotdeauna sa iubim imaginea unei persoane? Imaginea pe care ne-o formam despre o persoana decat o persoana reala? Inteleg ca imaginea e perfecta iar persoana nu, dar sincer, cred ca satisfactiile sunt mai mari de la o persoana reala decat de la o iluzie.

Ce-am mai facut zilele astea...

- If you're not first, you're last... Si uite ca de data asta nu am castigat... Mai multe detalii aici. Dar felicitari colegului meu Adrian, de la Ziarul Financiar. Daca ar fi castigat altcineva cel mai probabil m-as fi ofticat :">.

- Meanwhile, termenul pentru predarea licentei ne-a fost extins cu o saptamana asa ca ma voi stresa sa o termin.

- Si asteeeept cu nerabdare meciul Romania - Italia. So I guess today I ain't gonna wear my Italy t-shirt.

BBC despre meciul Romania - Franta

Articolul intreg il gasiti aici

Lacklustre France failed to score in their opening Euro 2008 game against Romania which could leave them with an uphill task to qualify from Group C.
Without influential captain Patrick Vieira and main striker Thierry Henry, they created little against the hard-working but unambitious Romanians.
Romania barely threated but they were content with a point from the drab tie.
Romania did press forward when they could but often displayed spoiling tactics - picking up three cynical yellow cards.
Romania's talisman Mutu, who in the past 19 games in which he scored has always been on the winning side, was bizarrely dragged off with just over 10 minutes remaining for Inverness striker Marius Nikulae.
The unfancied Romanians did cause panic in added time when Banel Nicolita's cross was headed on by Daniel Nicolae.
But France survived, though questions will now be asked about their credentials to win the tournament after their lack of leadership and composure going forward.
Romania - and group C rivals Italy and Netherlands - will be hugely content with the result.

Flower power...

Si, pentru curiosi, am luat cele 24 de restante! <:-P Deci da, am terminat facultatea. Sunt oficial adult! Pfai!

Am sarbatorit asta cu o plimbare in Vama unde am descoperit ca Black Russian este un cocktail foarte bun si ca baietii de la Ovidiu iti fac o ciocolata calda absolut bestiala daca stii cum sa-i rogi. Am petrecut foarte bine cu mine insami si am condus 277 km (distanta Bucuresti - Vama Veche) dus + 277 km intors + vreo 30 de km in plus din cauza faptului ca m-am ratacit de trei ori la intoarcere. Este complicat domne cu indicatoarele astea INEXISTENTE. Este a 2-a oara cand ma pierd aiurea din cauza faptului ca la un moment dat nu mai poti sa te iei dupa indicatoare pentru ca acestea nu mai sunt.

Plictisindu-ma de colectia mea oricum scurta de cd-uri (majoritatea apartinand fostilor prieteni - deci ajungand inevitabil in buzunarul de do not open unless emo), am decis sa ascult radio. Si nu inteleg strategia lor. Ce crainic are impresia ca oamenii care stau acasa sambata seara vor sa asculte fie melodii deprimante, fie melodii vechi, fie [si asta m-a impresionat cel mai tare] o emisiune despre voievodatele Munteniei, Moldovei si Transilvaniei - inteleg pasiunea pentru istorie, dar sambata seara?

Una peste alta, licenta cred ca o las pentru urmatoarea editie, deci in toamna sau iarna. Psihicul meu conteaza mai mult. And it needs some rest.

Ce voi face eu de ziua mea...

Scuba diving

Vroiam bungee jumping, dar le luam pe rand!

Revelatia zilei...

Probabil multa lume il stie dar eu l-am descoperit de curand si mi se pare f f u n n y. Si apropo de asta, ma gandeam. Stiu ca pare misoginism, dar pana la urma, cred ca relatia perfecta nu poate sa fie decat cu un tip frumos si prostut [varianta valabila si la feminin, dar eu voi vorbi din punctul meu de vedere]. Take Beckham, for example. Nu pare sa aiba prea multe in creierasul lui, dar nu deranjeaza pe nimeni. He's just being pretty and doing his job well. So, as long as sex is ok si exista atractie, de ce sa cerem mai multe de la un iubit?

Avem prieteni la care sa ne descarcam sufletul, prieteni cu care sa mergem la bere, prieteni cu care sa ne distram, prieteni cu care sa mergem la cumparaturi, asa ca de ce mai insistam, in prostia noastra, sa ne gasim un iubit care le are pe toate? Se stie ca in general multifunctionalele functioneaza prost. Ne complicam aiurea existenta cu oameni care gandesc, care au probleme, pretentii ca si noi, cand sansele de compatibilitate maxima sunt minime.

Acum, sincer ca-i inteleg pe tipii care se casatoresc cu persoane de sex feminin, frumoase foc, dar plictisitoare si proaste. De ce si-ar complica aiurea existenta luandu-si o tipa frumoasa dar si cu personalitate si creier... personalitate si creier care vin la pachet cu pretentii, schimbari de dispozitie, nervi si deprimari? So... forget about all that crap about the perfect man! I'm looking for a pretty boy!

B'ecksperience

Cred ca la noi concertele au devenit mai mult evenimente mondene la care oamenii trebuie sa mearga pentru a-si bifa pe lista tot ce e nou. Altfel sincer, nu-mi explic de ce la concertul de aseara erau o gramada de oameni care s-ar fi potrivit mai mult unui concert de tipul Asia [cred ca s-au despartit, dar nu-mi venea un alt exemplu in minte]. Tipi cu tipe, doi cate doi, cu o privire pierduta pe fata intrebandu-se ce cauta ei acolo. Buna intrebare, de alfel. Iar aici excludem variantele in care insotitorul vine obligat de catre consort/ consoarta, caci in cazul asta vezi doar o privire pierduta, nu doua.

Trecand mai departe, eu nu am reusit sa stau decat pana la 11, din cauza de licenta, examene, dureri de spate, un Alex care credea ca vine la un concert rock [imagine the surprise] si un 'addictive tv' absolut imposibil de ascultat. Le-am apreciat originalitatea [somehow] dar erau mult prea greu de ingurcitat. Mi-au placut in schimb Suie Paparude, desi nu am putut sa nu observ gesturile si unele acorduri mult prea manelistice. I'm trying not to be judgemental, dar erau destul de evidente. Si imi pare foarte rau cu nu am rezistat pana la Goldfrapp!

Asteptam B'estfest-ul!


In mood for black!

Despre alegeri gresite...

Pe la sfarsitul liceului, in acea perioada cand ma preocupa foarte mult soarta viitoarei mele facultati [si asta din cauza faptului ca mi-am ales un profil la liceu pe care l-am detestat], am facut un test de orientare profesionala. De fapt, chiar doua teste. Ca nu am tinut oricum cont de ele este cu totul altceva. Unul dintre teste l-am facut la facultatea de Drept pentru a-mi spune spre ce tip de cariera ar trebui sa ma indrept [eu mi-am ales traducerile si mi-a iesit ca nu m-as potrivi deloc - pfff, trebuia eu sa ascult sau nu?!], iar celalalt la mine la liceu, mult mai complex, care era format din mai multe probe si care trebuia sa-mi zica tipul de caracter, personalitatea, abilitatile, etc. Si pe care de altfel nu l-am terminat caci m-am plictisit dupa primele doua zile [aparent nu trebuia sa fac decat vreo 2 sau 3 probe pe zi ca sa iasa rezultatele concludente].

Si ca sa incheiem cu introducerea, caci da, postul asta are un scop in sine, singurul rezultat pe care-l tin minte, pe langa cel de inteligenta la care aveam un punctaj foarte mare [daca nu v-ati prins ca sunt desteapta va spun eu acum], era cel care-mi masura capacitatea de luare a deciziilor. Si la care am nimerit efectiv cateva raspunsuri corecte. Spun am nimerit si efectiv, pentru ca ma uitam la situatiile prezentate si mi se parea imposibil de luat o decizie asa ca dupa cateva tentative esuate de a gandi raspunsurile am inceput sa le pun la 'feeling'. Bineinteles, tot gresite. Ca sa extindem un pic situatia, this shit happens everytime. Oricum, mi-am dezvoltat o capacitate impresionanta de a ma impaca cu multitudinea de alegeri gresite si de a le bloca, so it's ok.

Ma intreb oare cum e atunci cand iei o decizie si esti convins 100% ca este cea buna.

Egocentrism...

Irina este fericita ca si-a gasit stiloul primit intr-a 6-a de la Tibi! Irina este fericita ca mai are 5 examene! Irina stie ca, psihic vorbind, e imposibil sa treaca cu bine de 24 de restante (yes, that was the magic number), desi a luat deja 19 dintre ele si ca sansele sunt si mai mici sa ia si licenta! Irina vrea sa fuga departe! Sa se suie in masina si sa uite! Sa fie doar ea, cu gandurile ei defecte! Irina vrea sa nu mai fie obosita si nici sa nu-i mai fie rau! Irina vrea totul! Si repede!

Fantasmagoric, alegoric... eclatant!

Care sunt sansele ca un copil sa se nasca intr-o familie normala? Intr-atat de normala incat atunci cand va ajunge la maturitate sa poata sa fie in stare sa cunoasca o persoana la fel de normala ca si el si sa scoata impreuna un copil de-al lor, bineinteles, la fel de normal. Si ce inseamna normal? Si ce diferentiaza acest normal de banal si monoton? Si de ce, in cele din urma, preferam sa avem langa noi o persoana cu la fel de multe sechele si pitici ca si noi, cu care, in mod evident, nu vom duce o viata normala si cu care nu vom scoate, oricat ne-am stradui, niciun plod normal si nici nu vom ajunge la finalul fantasmagoric cu happy ever after.

Sunt excluse variantele: mici, plictisitor, nimic, de idioti. Shhh... sa lasam ploaia sa cada!